Mă rupi și mă lipești la loc

   Mă sudezi așa cum numai tu știi să o faci. Ești picatura aia care cand lipește nimic, nimic nu dezlipește, mă cunoști atât de bine încât ești conștient că în momentul în care îți văd zâmbetul nu mai spun nimic. Mă arunc in brațele tale cu toate trăirile mele și clipele frumoase pe care le-am petrecut împreună. Zambesc și mă întreb de ce mereu sunt aici? de ce mereu sunt acolo în momentul în care tu mă cauți? Nu știu ce dracului să-mi raspund. Asta pentru că nu mă intereseaza nimic în momentul în care ești în fata mea.

 Ba mă intereseaza. Un lucru, un singur lucru. Tu. Mă bucur de fiecare secunda pe care o petrec alături de tine. Și tu faci același lucru. Se vede in ochii tăi. Te trădează gesturile. Mâinile umede. Privirea. Tot. Ești plăcerea mea vinovată si nu pot să scap de ea. Nu vreau sa scap de ea. Sunt precum un dependent de heroina.
Toate sentimentele mi le plantez in tine. Zâmbești.


 
    Te-am obişnuit cu tot ce însemn eu. Încetul cu încetul mi-am lăsat amprenta asupra sufletului tau… De-acum şti fără să îţi zic ce e în sufletul meu, de ce am nevoie şi ce văd ochii minţii mele când zâmbesc în colţul gurii sau pur şi simplu mă uit în gol. Ştii că beau cafeaua cu lapte şi cu mult zahăr. Şti că trebuie să mă strângi la pieptul tău, când inima mea e iar în bucăți, doar ca să ştiu că eşti acolo. Şti deja prea bine cămăruţele din mintea mea şi poţi pătrunde acolo cu cea mai mică uşurinţă. Şti cum arăt dimineaţa, când sunt un mic monstru. Ştii că pot adormi, oricând şi oriunde dacă ştiu că eşti lângă mine, mai ales cu capul pe mâna ta şi că îmi place sa îţi aranjez parul. Ştii că am nevoie să ai grijă de mine. Ştii deja mult prea bine că fără tine nu aş rezista. Ştii că trebuie să mă ţii bine dacă mă enervez şi că trebuie să ai grijă de mine pe stradă pentru că nu mă uit pe unde merg.
Îmi şti toti piticii de pe creier…şi sinceră să fiu nu stiu cum îi suporţi. Şti că dupa atâta timp, orice ar fi,  te voi hrăni, îţi voi face cea mai bună cafea din lume, sau pur şi simplu voi fi acolo când vei avea nevoie. Dupa atâta timp, furi de la mine, ticuri nervoase, cuvinte şi expresii ale feţei...
 Şi nu mi-e frica să recunosc ca uneori îmi vine sa-ţi dau cu ceva în cap, pentru ca aşa cum şti să mă linişteşti, şti şi să mă enervezi. Dar nu pot să mă rup de toate astea şi să fug, pentru că aş fi doar pe jumatate om. Pentru că…
Fără tine-i cumplit, fără tine mi-e greu,
De n-ai fi tu cum eşti, eu n-aş rămâne eu.



Don't close the book.... just turn the page. 




Comentarii