Um, da! Cel puțin, a mea, se “comportă” asemenea unor copiii. Da, sunt mai multi, (istețul, umoristul, ăla care se trezește cu fața la cearceaf mai pe fiecare zi, îndrăznețul,...), hai că-i ai și tu.
Partea bună este că, poți retrăi, cu ușurință, niște amintiri frumoase... lăsându-i slobozi. Partea mai puțin buna este că, lăsați liberi, piticii ăștia, în frunte cu răsfățatul, “fac” (de fapt, gazda face) fix ce le trece prin cap, fără nici un fel de filtru. Și ca mai toți ceilalți copiii adevărați, mint destul de des, doar trăiesc într-un loc numit, MINTE. Deci, nu. Trebuiesc îngrădiți, supravegheați și mai ales îndrumați!... constant.
Mintea…, are o memorie foarte bună pentru întâmplările rele. Paradoxal, nu? Da știu, ăștia rele ne construiesc, definesc caracterul, însă mi-ar plăcea să-mi amintesc decât “învățătura”. Și-mi iese de cele mai multe ori, dacă sunt educatoarea, nu prada, chiriașilor mei invizibili.
Există momente când i-aș da afară, pe câțiva dintre mucoșii ăștia, sălbatici mici, gata să îți strice orice gând, moment, poate chiar relație cu orgoliile lor de lei.
Printre ei am și un aliat de nădejde, UMORISTUL. Eu fără piticul ăsta nu pot! Îmi place mult prea mult cum mă simt când e prin preajmă. Da’ e cam bandit (fură zâmbete și fuge), zgârcit și un pic scump la vedere.
Umorul, cred eu, ar trebui să fie pe orice rețetă medicală.
“Doamna mea, aveți mintea intoxicată, trebuie să începem tratamentul imediat, asistenta vă va conduce la un film de comedie chiar azi.”
Umorul este un fel de laxativ natural pentru mintea îngândurată, constipată de la prea multe griji.
Apropo, ai observat că atunci când râzi, doar râzi. Adică e’ un sentiment pur, o stare pură, nu ca atunci când plângi și te gândești constant la ceva trist, sau ești bucuros și te gândești la bucuria ce ți s-a întâmplat.
De ce scriu asta? Nu știu, poate pentru că toți ceilalți dorm, e’ treaz doar Melancolicul care mă face să gândesc calm lucrurile. Mă face să-mi pară rău de toate clipele “pierdute” țipând și înjurând, certându-mă cu tine, cu tine și cu tine, mă mai face să îmi dau seama că petrec prea mult timp gândindu-mă la bani (bunuri materiale și tot ce înseamnă ei), care de altfel, sunt mărunți în comparație cu lucrurile care chiar contează.
Adevărul este că, da, banii pot vindeca multe dureri, pansa la fel de multe plăceri dar, NU POT CUMPĂRA ZILE.
Taci, nu insista! Mi-e bine.
Don't close the book... Just turn the page
Comentarii
Trimiteți un comentariu