Sunt în fața unei cafele pe care o tot amestec… cu toate că este deja rece. Ma uit spre ușă... Îi aștept, pe cei doi băieți din viața mea.
O secundă! Voi credeți acum, că eu aș fi vreo stricată, așa-i!? Am să vă explic imediat…
Am vrut să mă lămuresc cumva… și cred că, cafeaua asta este mijlocul perfect prin care pot explica ce simt.
Pe fiecare dimineață, ne facem câte o ceașcă de cafea, și cu o linguriță, încet, încet, o amestecăm.
Deci, pe fiecare zi avem acest raport, moment al nostru cu ceșcuța și cu lingurița.
Hai să vorbim un pic despre ceșcuță.
E solidă pentru ușurința ei, încăpătoare… așteaptă acolo unde o pui. Suportă, nu absoarbe și ține de cald.
Asta, dacă te gândești, este cea mai simpla forma de iubire.
Vorbim puțin și despre linguriță.
E subțire, rapidă… o folosim doar câteva secunde, după care, murdară, o lăsăm pe farfuriuță. Sunt dăți când o ducem la gura și sorbim câteva picături de cafea.
Iar asta, cea mai rapida forma de iubire.
Ce s-ar întâmpla dacă ne-am bea cafeaua cu lingurița? Sau dacă am bea cafeaua, fără să amestecăm zahărul? Am da naștere unui nou concept de iubire?
Ce se întâmplă dacă omul drăguț și răbdător, care ține de cald iubirii tale este “rivalul” celui care te învârte, te amestecă… îi dă gust cafelei tale?!
Când de fapt, cafeaua ta avea deja...
Îi dă un gust nou, o să îmi ziceți voi.
Eiii, stricato! Vă gândiți, probabil.
Și totuși, IUBIREA, pentru mine, nu este altceva decât, o cafea. O cafea, băută încet. "Problema" este că, nu aș putea alege vreodată, între linguriță sau ceșcuță.
Pentru că amândouă îmi oferă iubire. O iubire diferită dar, o iubire de care eu AM NEVOIE.
. Don't close the book... Just turn the page
Comentarii
Trimiteți un comentariu